Norina

Povestea Zânei Fluture

Trăia odată, într-un oraş plin de zâne numit Valea aripilor, o copilă fără aripi. Ea se numea Fluturaş şi era servitoarea reginei zânelor, pe nume Clarion. Într-o zi regina o văzu pe fată stând pe o pană de porumbel, plângând şi uitându-se la stele. Regina o întrebă:

- De ce plângi draga mea?

- Pentru că aş vrea să am şi eu aripi, Maiestate. Aceasta e dorinţa mea cea mai mare.

- Dacă asta e dorinţa ta o să te ajut, numai să-mi aduci de la Zeu o rază de soare şi o stea de la Zeiţa Lună, îi spuse regina.

Fluturaş a pornit la drum. Cu ajutorul unui praf magic luat de la zâne, a reuşit să urce pe nori până la Zeul Soare. Ea l-a rugat pe zeu:

- Zeule, dă-mi şi mie te rog, o fiică de-a ta!

- De ce ţi-aş da eu ţie una din fiicele mele?

- Pentru că aş vrea să am şi eu aripi ca celelalte zâne. În schimb, eu o să-ţi dau praful meu magic.

- Bine, zise Soarele, te voi ajuta. Primeşte o Rază de soare. Fata i-a mulţumit, apoi a plecat pe rază spre Zeiţa Lună.

- Zeiţă Lună dă-mi şi mie un Fecior stea.

- Copila mea, eu îţi dau bucuroasă Feciorul meu, fiindcă ştiu cât ţi-ai dorit să ai aripi.

Fericită, Fluturaş i-a mulţumit Reginei Lună şi a plecat cu Raza de soare şi Feciorul stea. Pe drumul de întoarcere acasă au avut multe peripeţii, iar Fluturaş se îndrăgosti de Fecior. Când au ajuns la regină, fata i-a dăruit Raza de soare şi i-a mărtusit că e îndrăgostită de Feciorul stea. Dar regina ştia deja de iubirea dintre fată şi fecior. Atunci Clarion a transformat-o pe copilă în Zână Fluture iar pe Fecior în prinţul ei fermecat. Ei au plecat spre căsuţa lor, bucuroşi că visele lor au devenit realitate.

Şipoş Norina, 10 ani /Cercul de Pictură /Clubul Copiilor Dej